Unele vești cad peste suflet ca un trăsnet, lăsând în urmă durere, neputință și o întrebare care nu își va găsi niciodată răspuns: „De ce el?” Comunitatea din Islaz este zguduită de pierderea fulgerătoare a lui Cristi Păzăran, un bărbat de doar 45 de ani, cunoscut de toți ca fiind „omul cu inima largă și gluma mereu pregătită”.
Cristi a murit electrocutat în timp ce încerca să ajute un prieten, reparând o ladă frigorifică. Intotdeauna când cineva avea nevoie de ajutor, Cristi era acolo. Cu o vorbă bună, cu o mână întinsă, cu tot ce avea el mai bun de oferit. Așa era el. Un om de care te lipeai repede, pentru că era sincer, cald, simplu și plin de viață.
S-a apropiat de ladă, s-a lăsat pe vine… și într-o clipă totul s-a schimbat. A fost un gest obișnuit, făcut din bunătate, dar care i-a curmat viața. Un fior electric i-a străbătut trupul, iar în ciuda eforturilor disperate ale echipajelor de salvare — două ambulanțe, urmate apoi de o a treia, cu medic — Cristi nu a mai putut fi readus printre cei vii. Resuscitarea a durat mai bine de o oră, dar Dumnezeu a avut, se pare, alt plan pentru el.
Pentru cei care l-au cunoscut, Cristi era omul care te făcea să râzi când aveai o zi proastă. Omul care iubea viața, care se bucura de lucruri simple, de o vorbă bună, de o masă alături de prieteni, de o glumă aruncată la momentul potrivit. Nu trecea zi să nu zâmbească sau să nu-i facă și pe alții să zâmbească. Avea harul ăsta rar: să aducă lumină acolo unde era greu sau întunecat.
Nu era om să nu-l fi cunoscut în Islaz. Era mereu prezent, gata să pună umărul, să repare ceva, să ajute cu ce putea. Nu avea pretenții, nu căuta răsplată. Îi plăcea să știe că e de folos. A trăit cu demnitate și a plecat din această lume tot făcând un bine.
În spatele lui rămân o familie îndurerată, prieteni șocați și o comunitate care greu își revine din uimire. Dar rămâne și o moștenire de omenie, de bunătate, de optimism.
Astăzi, 25 aprilie, Cristi Păzăran va fi condus pe ultimul drum. Va fi o zi grea pentru Islaz. O zi în care ne vom aminti, cu lacrimi în ochi, de un om care a iubit viața și oamenii. Și care a plecat exact așa cum a trăit — ajutând.
Drum lin, Cristi! Îți mulțumim pentru tot ce ai fost! Dumnezeu să te odihnească în pace!
Descoperă mai multe la Islăzeanul
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Dumnezeu sa te odihnească în pace Cristi😪deși sunt departe de casa ,prin mama si fratele meu care ti-a fost ca un frate ,am fost lângă tine😪Cu siguranță îmi voi aminti des de tine și de glumele tale
Drum lin către cer Cristi🕊🙏🏼😪