Drumuri pentru unii, gropi pentru ceilalți – adevărul de pe ulițele Islazului

Ulițele Islazului – priorități administrative sau doar interes personal?

Într-un Islaz unde fiecare groapă de pe ulițe ar putea concura cu succes la titlul de „cel mai adânc crater rural”, astăzi a avut loc o apariție neașteptată: autogrederul. După luni de așteptare, utilajul și-a făcut, în sfârșit, apariția pe ulițele comunei, încercând să salveze aparențele.

Desigur, există locuri unde drumurile par să fi fost deja salvate. În fața reședinței primarului, de exemplu, ulița arată ca scoasă dintr-un catalog de infrastructură modernă: nivelată cu grijă, acoperită cu piatră și nisip, fără urme de bălți sau denivelări. Restul islăzenilor? Ei rămân cu gropile lor, cu mașinile distruse și cu nervii întinși.

Redăm mai jos mesajul unui cetățean care ilustrează perfect această frustrare:

„Bună ziua, Tibi! Scuze că te deranjez, dar vreau să te întreb cui mă pot adresa? Nu mai putem ieși din curte cu mașina ca să ajungem la șoseaua principală din cauza gropilor de pe stradă. Mi-am făcut mașina praf! Păi e posibil? Suntem și noi contribuabili, ne-am achitat toate datoriile față de primărie. Domnul primar doar de alegeri trece să vadă strada, acum nu! Noi trebuie zilnic să ieșim cu mașina, să mergem la tatăl meu, care este bătrân și are nevoie de îngrijire. Chiar nu se mai poate merge! Mulțumesc!”

Acest mesaj exprimă durerea multor islăzeni, care se simt ignorați și abandonați de un primar preocupat mai mult de propriul confort decât de nevoile cetățenilor.

Un nou autoturism în peisaj

În timp ce ulițele comunei sunt un test constant pentru suspensiile autoturismelor localnicilor, primarul pare să fie mai puțin afectat. Recent, și-a adăugat în proprietate o altă mașină, perfect funcțională. Nu este un bolid, dar pentru islăzeni, care își petrec timpul încercând să evite craterele, achiziția pare un simbol al unei vieți paralele, una lipsită de griji.

Grederul – soluția „minune”

După mult timp de tăcere administrativă, grederul a pornit astăzi pe drumurile comunei, “ridicând praful” în urma sa. Este o mișcare binevenită, dar întârziată și, mai ales, insuficientă. De câte ori va fi nevoie de acest utilaj pentru a nivela aceeași uliță înainte ca cineva să înțeleagă că problema reală este absența unor drumuri decente, nu doar reparațiile de moment?

Primarul între promisiuni și priorități

În Islaz, devine tot mai evident că prioritățile primarului sunt altele decât nevoile reale ale comunității. Drumurile sunt reparate doar când situația devine critică sau, mai rău, când apare presiunea publică. În schimb, ulițele care servesc interesele personale ale celor din conducere beneficiază de o atenție pe care majoritatea islăzenilor o pot doar visa.

Pentru cine sunt drumurile?

În timp ce grederul lucrează și gropile sunt umplute provizoriu, rămâne întrebarea: când vor avea toți islăzenii drumuri pe care să poată circula fără să își distrugă mașinile? Până atunci, spectacolul administrativ continuă. Gropile rămân (sau reapar), autoturismele primarului vin și pleacă, iar islăzenii își duc mai departe lupta zilnică cu nepăsarea și prăfuitul drum al „modernizării”.