La mulți ani, România! Oriunde ai fi.

M-am gândit mult în ultimele zile la însemnătatea datei de 1 Decembrie pentru mine. 

În copilărie și, mai apoi, în adolescență, mă bucuram sincer de o zi liberă care însemna pauză de la școală. 

Mai târziu, pe vremea când eram cadru didactic, pregăteam momentul cât mai bine alături de ai mei elevi, astfel încât bucuria acestora de a fi văzuți și auziți de părinți și de colegi să fie tot mai mare, iar finalul momentului să îi găsească pe toți, deopotrivă, mândri de prestația lor de mici artiști, încercând, totodată, să le insuflu sentimentul dragostei față de România, țara noastră. 

Astăzi, după multe Zile Naționale trăite, la organizarea cărora singurele constante au fost ceremoniile specifice (militare și religioase), în cea mai mare parte a cazurilor cu aceleași chipuri ale organizatorilor și ale invitaților acestora, îmi doresc enorm să ne întoarcem la esența pură și autentică a Zilei Naționale! Amintirile mele din copilărie, educația și experiența ca învățător mă îndeamnă să privesc această zi nu doar ca pe o pauză binevenită sau ca pe o ocazie de a-i aplauda pe cei mici pentru talentul lor artistic, ci, în primul rând, ca pe un prilej de a celebra unitatea și diversitatea care definesc România.

Mi-ar plăcea ca 1 Decembrie să (re)devină un motiv de întoarcere a celor plecați peste hotare. Mi-ar plăcea să pot revedea chipurile islăzenilor care sunt plecați în toată lumea asta pentru a-și face o viață mai bună. Să îi văd din nou acasă, nu doar de Crăciun sau pentru câteva zile în vară. Mi-ar plăcea ca 1 Decembrie să fie cu adevărat o sărbătoare pentru Islaz și pentru islăzeni. Pentru “deal” și pentru “vale”, pentru Moldoveni, dar și pentru rudari sau pentru cei de pe lângă “Poiana lăutarilor din Țigănie”. Fără discriminare. Fără invidii și fără resentimente. O sărbătoare adevărată, dar nu doar pentru unii dintre noi… Și, bineînțeles, nu pentru fasolea cu ciolan (sau mai degrabă fără) și nici pentru vinul fiert oferit de autorități… și(!) din banii celor care nu participă.

“La mulți ani!”, dragi islăzeni! Sunt sigur că astăzi vă gândiți din nou la Islaz și că v-ar fi plăcut să fiți acasă.

La mulți ani, România! Oriunde ai fi.