Nu mai avem bătrâni

Cei mai mulți dintre noi suntem obișnuiți să trăim în ritmul agitat al orașelor mari, pline de betoane și tehnologie de ultimă generație. Există, însă, locuri în care timpul pare să fi rămas în urmă, iar oamenii trăiesc cu multă pasiune și respect față de tradițiile și obiceiurile lor. Islazul este un astfel de loc, o localitate așezată pe malul Dunării, în care trăiesc oameni simpli, dar care își păstrează cu sfințenie obiceiurile străbune. Încă…

Dar ce se întâmplă atunci când aceste obiceiuri sunt în pericol de a dispărea? Întreb pentru că asta se întâmplă acum în Islaz, unde oamenii sunt din ce în ce mai puțini, iar tinerii părăsesc localitatea în căutarea unui nivel de trăi mai bun. Unul dintre cele mai dureroase aspecte este pierderea bătrânilor, oameni care erau ultimii păstrători ai tradițiilor și obiceiurilor străvechi ale acestui loc.

Tradițiile de Paști sunt un moment important pentru comunitatea din Islaz, o perioadă în care oamenii se reunesc și petrec împreună, aducând la viață obiceiuri vechi de zeci, chiar sute de ani. Jocurile populare, horele și obiceiul specific numit „Govia” sunt doar câteva dintre momentele deosebite ale acestor sărbători. Însă, în ciuda frumuseții și bogăției acestor momente, tristețea își face loc printre oameni, iar anul acesta, asistând la punerea în scenă a “horelor” din “Țigănie” și “Rudărie”, am auzit, nu doar o dată, aceeași sintagmă: „nu mai avem bătrâni”. Evident, oamenii se refereau strict la seniorii care aveau inițiativă în horă. La cei care strigau și mobilizau oamenii la voie bună. 

Este greu să-ți imaginezi cât de dureros poate fi să vezi cum tradițiile și obiceiurile pe care le-ai cunoscut toată viața dispar încetul cu încetul. Însă, deloc paradoxal, în timp ce oamenii se plâng de pierderea bătrânilor, localitatea este în plin proces de depopulare pe toate categoriile de vârstă. Tinerii pleacă în căutarea unui viitor mai bun, iar viața la țară, cu toate farmecele și bucuriile ei, devine tot mai grea și mai puțin atractivă.

În acest context, pierderea bătrânilor pare să fie o lovitură de grație pentru această comunitate. Sunt oameni care au trăit întreaga lor viață aici, care au păstrat tradițiile și obiceiurile, care au fost pilonii de susținere ai comunității, dar acum, odată cu dispariția lor, comunitatea își pierde și identitatea și personalitatea. Cu toții suntem sau ar trebui să fim conștienți de importanța păstrării tradițiilor și a respectului față de trecutul nostru, iar pierderea acestor bătrâni înseamnă, în același timp, pierderea unei părți importante din istoria acestei localități.

În concluzie, depopularea Islazului este un lucru tragic, care are un impact profund asupra comunității. Cu toate acestea, trebuie să ne aducem aminte că viața merge mai departe, iar noi suntem responsabili să păstrăm vii tradițiile și obiceiurile acestui loc! Este important să ne educăm copiii cu privire la importanța respectului față de trecutul nostru și să le transmitem valorile și obiceiurile noastre, astfel încât acestea să nu fie uitate sau pierdute.

În plus, trebuie să găsim modalități de a atrage tinerii înapoi în comunitatea noastră. Este important să ne arătăm recunoștința față de această localitate, să ne promovăm cultura și să ne bucurăm împreună de frumusețile și bogățiile acestui loc. Dacă vom reuși să facem acest lucru, vom putea să păstrăm vii tradițiile și obiceiurile noastre, chiar și fără prezența foștilor bătrâni din viața noastră. Pentru că foștii pot fi înlocuiți de actualii, iar tinerii de ieri pot fi bătrânii copiilor de astăzi. Avem voie să îmbătrânim frumos. 

În final, pierderea bătrânilor din Islaz este un simbol al pierderii unui stil de viață și a unei comunități unite în jurul valorilor și tradițiilor lor. Dar este și un semnal de alarmă pentru noi toți, pentru a nu uita unde ne sunt rădăcinile și de a ne aminti că trecutul nostru este cel care ne definește pe noi ca oameni, dar și Islazul nostru drag, ca pe o adevărată comunitate. Este important să ne amintim de acest lucru și să lucrăm împreună pentru a păstra vii tradițiile și obiceiurile noastre, indiferent de provocările cu care ne confruntăm în prezent sau în viitor.