Școala din Moldoveni: de la educație la îngrijire pentru bătrâni?

Ideea articolului de astăzi este una sensibilă și delicată. Nu vreau să greșesc, dar cred ca anul școlar 2011-2012 a fost ultimul pentru copiii locuitorilor din satul Moldoveni al comunei Islaz din Teleorman când aceștia aveau să pășească pe holurile Școlii Gimnaziale din localitate. A fost un moment dificil, îmi amintesc. Eram învățător acolo pe atunci. Nu pot să uit revolta cetățenilor din Moldoveni. O revoltă rezultată dintr-un mix de alte sentimente, dintre care am putut identifica rapid, pe loc, două: nostalgie și regret. Nostalgia părinților de atunci, unii dintre ei chiar bunici astăzi, generată de amintirile copilăriei lor și regretul că un bun propriu, aparținând comunității lor, un loc care a pus bazele formării lor… avea să se închidă. Momentul de revoltă de care amintesc echivala în mintea mea de atunci cu o ceremonie funerară în care cei din convoi jeleau din suflet mortul. Și aveau dreptate. Mulți aveau lacrimi în ochi. Școala din Moldoveni avea să își închidă porțile pentru ultima dată și oamenii știau asta. În ciuda tuturor asigurărilor că este posibil să se revină asupra deciziei, școala din Moldoveni avea să moară.

Astăzi, mă uit în Islaz și Moldoveni. De mult timp mă gândesc la un lucru pe care trebuie să îl împărtășesc. În lumina transformării și adaptării la nevoile comunității, vreau să cred ca instituirea unui Centru de Bătrâni în comuna noastră reprezintă un pas vital pentru îngrijirea seniorilor noștri. Îmi pare un semn de minim respect față de cei mai în vârstă din comunitatea noastră. Nu din partea mea, persoană fizică. Nu din partea celor care au dificultăți în a-și vizita părinții bătrâni și neputincioși atât de des pe cât și-ar dori. Eu am luat decizia de a reveni acasă și de a le fi alături alor mei. Alții nu pot face același lucru. Cred, însă, că noi putem. Noi, împreună, putem face ceva în sensul ăsta. Avem datoria de a-i ajuta pe cei care ne-au crescut!

De unde ideea asta? E simplu. Răsfoiesc presa zilnic. Caut modele de localități. Modele de administrații publice și de primari care înțeleg cu adevărat care le este rolul. Văzând exemplul pozitiv din alte localități, unde vechile școli au devenit centre de servicii de zi pentru persoanele în vârstă sau centre permanente prin proiecte finanțate de Uniunea Europeană, atât integral, cât și prin cofinanțare din partea autorităților locale, nu pot să nu mă gândesc ce impact pozitiv ar avea un astfel de centru și la noi.

La Islaz, există oportunitatea de a transforma o clădire deja existentă, precum fosta școală din Moldoveni (sau poate chiar fostul Complex Comercial al Cooperativei – știu ce spun, indiferent de costuri și de hățișurile birocratice), într-un astfel de centru, creând un mediu propice pentru îngrijirea și asistența bătrânilor.

Este un pas esențial într-o societate în care depopularea și îmbătrânirea comunității sunt realități cu care ne confruntăm. Tinerii sunt nevoiți să părăsească zona în căutarea unor locuri de muncă și a unui trai mai bun, iar cei în vârstă rămân singuri și vulnerabili.

Un Centru de Bătrâni ar putea oferi un mediu sigur, cu o curte și o grădină frumos amenajate, unde cei în vârstă să poată conviețui într-un cadru plăcut, să beneficieze de îngrijire atentă, tratament medical și atenție corespunzătoare.

Așadar, propunerea de demersuri către Ministerul Educației pentru preluarea în domeniul public al Primăriei a clădirii fostei școli, pentru a o transforma într-un loc ideal pentru bătrânii comunității noastre ar fi un pas important pentru a ne asigura că cei care au contribuit la dezvoltarea noastră primesc îngrijirea și respectul cuvenit în anii lor de aur. Nu cunosc situația juridică a școlii sau a curții acesteia. Nu sunt decât două variante. Ele aparțin fie Ministerului Educației, fie primăriei. Indiferent de situație, primăria poate și trebuie să facă mai multe. Fonduri sunt. E nevoie doar de voință și de deschidere. Iar satul Moldoveni merită o mai mare atenție din partea autorității locale. Un prim pas ar fi acesta. Un astfel de loc ar aduce beneficii nu doar celor îngrijiți, dar și celor care locuiesc în zonă. Ar fi un exemplu de civilizație și de solidaritate în comunitatea noastră.

Eu asta aș face. Aș investi în viitorul nostru, respectând și onorând trecutul și pe cei care l-au construit alături de noi și pentru noi!