Taina Sfântului Maslu

Acum câteva luni scriam despre Florin (vezi aici: bit.ly/3LB0LxV). Spuneam atunci că sunt foarte plăcut surprins de evoluția lui de la băiatul timid din copilărie la domnul respectabil de astăzi.

Preot paroh în Islaz, la parohia “din deal” – “Sfântul Nicolae”, părintele Marius Florin se dovedește în continuare a fi foarte implicat în activitatea sa. Pe lângă asta, chiar și mare parte din timpul său liber este dedicat comunității parohiale pe care o păstorește, ca un adevărat părinte duhovnicesc al islăzenilor din deal. Conform spuselor părinților mei, ale rudelor, vecinilor și cunoștințelor cu care am discutat, se pare că părintele Rezeanu este în permanent contact cu enoriașii săi, răspunzându-le de fiecare dată când este solicitat.

Tot acest feedback pozitiv m-a făcut ca în ultima perioadă să mă apropii de domnia sa, să discutăm deseori despre problemele actuale ale societății locale și chiar m-a făcut să-i promit că voi trece pragul bisericii pe care o vizitam mult mai des în copilărie și adolescență. Încă n-am ajuns, dar trebuie, e clar!

Ieri ne-am auzit din nou la telefon, mai ales că de curând le-a făcut o vizită părinților mei. Printre altele, mi-a spus foarte încântat că la biserica “noastră” avusese loc întrunirea cercului pastoral nr. 1 din Protopiatul Turnu Măgurele, în cadrul căreia a fost săvârșită și Taina Sfântului Maslu de un sobor de preoți, în frunte cu părintele protoiereu Cristian Ioana.

Taina Sfântului Maslu este slujba în cadrul căreia preoții se roagă pentru vindecarea bolilor sufletești și trupești ale credincioșilor, în timp ce îi ung pe aceștia cu untdelemn întru numele Domnului.

“- Tibi, îți spun! Preoți mulți, dar și credincioși în număr tot mai mare! E o bucurie și o satisfacție pe care nu le pot măsura în cuvinte. Cea mai mare bucurie a unui preot este să aibă credincioși cât mai mulți la slujbe! Pe zi ce trece, lumea vine la biserică. Oamenii își întorc din nou fața către Dumnezeu!”, îmi declara părintele Rezeanu extrem de încântat aseară la telefon.
“- Să nu uit! O altă mare bucurie pentru noi, preoții din parohie, este gestul foarte frumos al domnului Miki Rezeanu, de la Refdan, băiatul lui nea Sandu…”
“- Da, îl știu pe Miki.”
“- Ne-a donat o frumoasă cristelniță pentru botez! Îți trimit poze! E superbă!”
“- Te rog! Aștept!”
“- Imediat îți trimit pe telefon! Dar să nu uiți! Și eu aștept să vii într-o duminică la biserică! Ai promis!”, a continuat părintele cu debitul său verbal binecunoscut printre enoriași.
“ – Da, părinte…”, am îngânat pe finalul conversației cu un ușor sentiment de vinovăție.

Nu știu de ce preoții au acest ascendent asupra noastră sau, poate, doar a mea, dar astăzi merg spre Islaz din nou și sper ca mâine să fiu prezent la slujbă.