Lucrările făcute din bani publici, destinate serviciului public, adică în și pentru interesul cetățenilor, stârnesc mereu controverse. Fie că situația politică o impune și este prilejul perfect pentru „putere” să defileze cu un anumit proiect pus în aplicare, fie pentru „opoziție” să facă valuri că o anumită lucrare se face cu dedicație. Oamenii simpli știu cel puțin una dintre variante, în funcție de ce simpatii politice au.
Anul acesta este unul special, unul în care cele mai importante partide politice și-au dat mâna și (încă) merg pe drum împreună. Guvernarea asta bicefală, PSD-PNL, face ca simpatizanții celor 2 tabere să nu mai fie chiar atât de înverșunați, pro sau contra unei lucrări publice, de orice natură ar fi ea.
Drumul național 52, cel care face legătura între Turnu Măgurele și Alexandria, are deja (aproape) un an de când este în reconstrucție. După alți 3 ani de la semnarea contractului, Compania Națională de Drumuri a început în septembrie 2022 modernizarea drumului în cauză, lucru necesar și lăudat. Era nevoie de o refacere a celei mai tranzitate căi de acces a turnenilor, a islăzenilor și chiar a unei bune părți a oltenilor din lunca Dunării spre capitala țării. Proiectul are un termen de execuție de 18 luni. Început în toamna trecută, în martie 2024 vom avea un super drum, fără „valuri” și gropi. Așa sperăm, cel puțin.
Din păcate, scepticismul planează asupra finalizării la timp a acestei lucrări, deși, nu asta este cea mai mare problemă. Asta, dacă este vreo problemă. Suntem obișnuiți cu constructori care licitează și câștigă licitații, fără a îndeplini obiectivele sau termenele impuse. Totuși, acordăm credit celor care se ocupă de drumul nostru, pentru că, până la urmă, chiar dacă termenul nu este respectat, calitatea lucrării contează cel mai mult.
Singura grijă pe care sute de șoferi o manifestă, public sau nu, despre care eu recunosc că nu am citit în presa locală și prea puțin pe rețelele de socializare, deși subiectul este tot mai „discutat” la colț de stradă, este aceea a profesionalismului constructorului. E adevărat, cei care manifestă griji nu sunt ingineri, cum nici eu nu sunt nici inginer, nici vreun expert în drumuri. Ceea ce știu, însă, este că în zecile de mii de kilometri parcurși în țara aceasta, nu am întâlnit de prea multe ori un drum spart pe ambele sensuri, nesemnalizat corespunzător. Între Turnu și Crângu este aproape imposibil să conduci prudent. Chiar dacă în mare parte asta înseamnă să conduci în limita de 60 sau 40 km/h pe alocuri, marile bătăi de cap ale șoferilor le reprezintă benzile îngustate în zonele unde este permisă circulația în ambele sensuri.
Nu cred că este vreun conducător auto care în ultimul an să fi tranzitat comuna Crângu dinspre Turnu Măgurele spre Alexandria sau invers și care să nu fi avut emoții la apariția unui autoturism din sens opus. Să nu mai zic de situația în care două camioane erau nevoite să treacă unul pe lângă altul. Săpăturile de lângă carosabil sau chiar din interiorul acestuia periclitează viețile multor persoane, șoferi și pasageri, în fiecare zi. Este, o să ziceți, o interpretare personală și subiectivă. Și așa este, evident. Doar că situația celor peste 15 accidente din primăvara și vara acestui an întărește ceea ce cred: lucrările drumului respectiv nu sunt făcute într-un regim de maxim interes pentru siguranța participanților la trafic.
Termenul de execuție al lucrării este de 18 luni. Mai exact, în martie 2024 se va tăia, probabil, o nouă panglică, într-un fel demn de un an electoral. Asta dacă se respectă tot ce trebuie. Adică, în doar 6 luni, turnenii pot vizita Bucureștiul cu mașina personală, fără a mai fi nevoiți să treacă prin localități precum Seaca sau Piatra, precum și cei care vin la sfârșit de săptămână nu vor mai avea „prilejul” ca în drumul lor spre „acasă” să cumpere cartofi de la Peretu sau să treacă prin gropile de pe lângă Salcia natală a lui Zaharia Stancu ori prin „aglomerația” podului de la Putineiu (Cârlomanu).
Astăzi, dacă vrei să mergi la București din Turnu (sau invers), drumul este mai lung cu aproximativ 20 de kilometri, pentru că ruta pe Roșiori pare cea mai la îndemână variantă de ocolire a șantierului de pe DN 52. Pentru încă 6 luni, cel puțin, situația nu se va schimba, mai ales dacă alegi să circuli cât de cât în siguranță și fără să produci prea mari pagube propriului autoturism.
Rămâne, însă, o întrebare, legată de actualul șantier: oare nu s-ar fi putut face și altfel? Fără îngustarea concomitentă a ambelor sensuri de circulație?
Descoperă mai multe la Islăzeanul
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns